Raluca ține o agendă cu scadențe. Pe 5 ale lunii, rata la creditul de nevoi personale, luat acum patru ani, când dobânzile erau la cote înalte. Pe 15, rata cardului de cumpărături, folosit „doar temporar" prin 2023 și rămas de atunci în portofel. Pe 25, rata la frigiderul luat în rate la magazin. Trei scadențe, trei dobânzi diferite, trei drumuri sau plăți de urmărit — și, adunate, o sumă lunară care a crescut pe nesimțite.

Într-o zi, sora ei i-a pus o întrebare simplă: „Dar nu te-ai gândit la o refinanțare?" Raluca a ridicat din umeri. Auzise cuvântul, dar i se părea ceva complicat, „de oameni cu credite mari". Nu e. Și pentru că întrebarea aceasta apare des, merită un răspuns așezat.

Ce este, de fapt, refinanțarea?

Refinanțarea înseamnă să contractezi un împrumut nou pentru a-l achita pe cel vechi — sau pe cele vechi, dacă sunt mai multe. Datoria nu dispare și nu se micșorează prin minune; doar o reorganizezi în condiții care ți se potrivesc mai bine: o dobândă mai mică, o singură rată în loc de trei, o perioadă de rambursare mai potrivită cu bugetul tău ori o dobândă fixă în locul uneia variabile, ca să știi exact cât plătești până la final.

Când este utilă refinanțarea?

Câteva situații în care un calcul de refinanțare chiar are sens:

• creditul vechi are o dobândă vizibil mai mare decât ofertele de astăzi — de pildă, un împrumut luat în anii cu dobânzi ridicate;
• ai mai multe rate mărunte, cu scadențe diferite — consolidarea lor într-un singur împrumut aduce o singură rată și o singură scadență de urmărit;
• rata lunară apasă prea tare bugetul — o perioadă mai lungă poate reduce rata, cu mențiunea că, în total, vei plăti mai mult, dar lunar mai puțin;
• folosești de mult timp un card de credit sau un descoperit de cont — acestea au, de regulă, unele dintre cele mai mari dobânzi, iar transformarea lor într-un împrumut clasic poate reduce costul;
• vrei predictibilitate — treci de la o dobândă variabilă la una fixă și dormi mai liniștit.

La ce să fii atent înainte să semnezi

Refinanțarea nu e o baghetă magică și nu orice ofertă nouă e automat mai bună:

• uită-te la costul total, nu doar la rată — o rată mai mică întinsă pe o perioadă mai lungă poate însemna, la final, mai mulți bani plătiți;
• compară DAE, nu dobânda nominală — DAE include și comisioanele, deci e singura cifră care pune ofertele pe același cântar;
• verifică comisionul de rambursare anticipată la creditul vechi — la creditele de consum cu dobândă fixă legea îl plafonează la cel mult 1%, iar la cele cu dobândă variabilă nu se percepe deloc;
• fii sincer cu bugetul tău — dacă lunar se cheltuie constant mai mult decât intră, refinanțarea amână problema, nu o rezolvă.

Cum se face, pas cu pas

1. Fă inventarul datoriilor: pentru fiecare credit, notează soldul rămas, dobânda și DAE, rata lunară și scadența. Le găsești în contracte sau le poți cere printr-un telefon.
2. Cere oferte de refinanțare de la mai multe instituții — bănci, IFN-uri, case de ajutor reciproc. Cere de fiecare dată DAE și valoarea totală de plată, dar și rata lunară.
3. Compară cu creionul în mână: rata nouă față de suma ratelor vechi, dar și totalul plătit până la final, plus eventualele costuri de închidere a vechilor credite.
4. Dacă cifrele arată bine, noul împrumut achită vechile credite, iar tu rămâi cu o singură rată — ideal mai mică, în orice caz mai ușor de urmărit.

Un gând la final

Refinanțarea este, până la urmă, un instrument — nici mai mult, nici mai puțin. Pentru unii, ca Raluca, poate aduce ordine și un cost mai mic; pentru alții, un calcul cinstit poate arăta că e mai bine să rămână cum sunt. Important e ca decizia să vină dintr-un calcul, nu dintr-o reclamă.

Cere o ofertă de refinanțare →